Îmi amintesc cu plăcere de vremea adolescenței mele, care îmi pare că a fost ieri...
Adolescența mea a fost una cuminte, încărcată mai mult de visuri și dorințe, unele neîmplinite nici în ziua de astăzi.
Mi-am petrecut adolescența înconjurată de cărți, atunci am „devorat” rafturi întregi de bibliotecă... Nu citeam selectiv, citeam aproape orice îmi cădea în mână, dar acum reflectând, îmi dau seama că, fără să-mi dau seama, am avut șansa să parcurg aproape toate operele importante ale marilor scriitori. Pentru mine nu exista plăcere mai mare decât să merg la bibliotecă și să mă întorc cu sacoșa plină de cărți, să le stivuiesc pe masă și să mă așez la citit. Uitam de masă, de teme, de micile sarcini gospodărești lăsate de ai mei, uitam de tot și de toate. Mă cufundam în lectură, luam parte la acțiune, trăiam fiorul poveștii, plângeam, râdeam cu personajele...TRĂIAM....
Acum, după 35 de ani, consider că această „investiție” a fost una pe termen lung, întrucât „beneficiile” se văd și astăzi: imaginație bogată, limbaj și vocabular elevat și de bun simț, percepție ascuțită asupra lumii înconjurătoare, agerime a minții, precum și o cultură generală solidă.
Să nu mai amintesc faptul că existau și examene dificile pentru care trebuia învățat gen „sărit capacele”: admiterea la liceu, treapta a II-a, bacalaureatul, admiterea la faculatate... Toate acestea cred că au avut rolul de a mă maturiza la timp, de a mă responsabiliza, de a mă face să realizez că am un rol în viață, rol care trebuie îndeplinit cât mai bine și corect cu putință....
Și mai exista uniforma și regulamente școlare riguroase, și practica agricolă la cules de struguri sau porumb - prilej de distracție!, și vacanțe în care abia așteptam să înceapă școala...
Aaaa..., mi-am amintit ceva: nu-mi plăceau absolut deloc orele de sport, fugeam de ele ca dracul de tămâie, căutam orice prilej să nu particip la activitățile sportive, făceam rost de scutiri, chiuleam...
Mare greșeală, zic azi...
Viața s-a răzbunat pe mine și kilogramele în plus s-au așezat pe corpul meu.........
Dacă ar fi să întorc timpul înapoi, aș face mișcare, sport, oricât de des aș putea... aș alege să fac un mod de viață din asta!
Întrucât adolescența mea s-a desfășurat sub comunism, posibilitățile de distracție erau limitate. Atunci când nu eram „cu nasul în cărți”, așa cum îmi zicea bunica, îmi petreceam timpul liber alături de prieteni vizionând câte un film la „cinematograful nostru de cartier”. Numeam astfel holul unei școli primare unde la fiecare sfârșit de săptămână rula câte un film, dat de dl. Mercioiu. Aici, am văzut toate filmele care mi-au marcat copilăria și adolescența, și nu erau deloc filme rele...
În anii '80, televiziunea era ca și inexistentă... Cele câteva ore de program erau axate pe anumite „teme”, dar eram foarte documentată în privința filmelor, a vieții actorilor, a can-can-urilor din lumea artistică. Sursele mele de informare erau revistele Cinema și almanahurile din acea perioadă, care nu erau deloc cenzurate.
Îmi amintesc și acum cu plăcere și emoție că idolul meu era Elvis Presley, regele neîncoronat al rock-and-roll-ului și îmi petreceam timpul liber colecționând poze decupate, articole din reviste, fotografii
cu el. Îmi amintesc că într-o seară a rulat la tv. filmul „Dragoste la Las Vegas”, iar pentru a-i vedea și reluarea care rula ziua, m-am prefăcut bolnavă ca să nu merg la școală.
În adolescența mea nu existau telefoane mobile, smartphone-uri sau calculatoare, fără de care adolescenții de azi nici nu concep viața...
Nici măcar nu visam că vom folosi vreodată așa ceva...
Dar exista cer albastru, maidane înverzite, râsete zgomotoase, genunchi juliți și viață fericită! Exista poftă de viață, efervescență adolescentină, zâmbete până la urechi și ochi strălucitori!
Existau jurnale, oracole, muzică la casetofon, carnețele cu amintiri și alte „nimicuri” atât de prețioase! Existau baluri, serate, reuniuni care se țineau sub supravegherea profesorilor și unde o strângere de mână sau o sărutare pe obraz din partea băiatului iubit, te făcea să roșești și să te simți atât de vinovată!
Îmi aduc aminte cu nostalgie de adolescența mea care deși a fost săracă în „evenimente”, a cuprins multă bogăție sufletescă și spirituală!
Astăzi, ca mamă a unei adolescente, mărturisesc că îmi este destul de dificil să o înțeleg pe fiică-mea. Mereu sunt tentată să fac o paralelă între adolescența mea și adolescența ei... Și de multe ori balanța se înclină în favoarea mea!
Mă gândesc că nu avem deloc teritorii comune, ci mai degrabă mici puncte disparate, firave... Încerc să stabilesc punți firave de legătură între noi, dar mi se pare că bâjbâi, deși îmi doresc enorm să nu dau greș!
Încerc să-mi spun că sufletul și trăirile ei de astăzi sunt aceleași cu ale mele de atunci, că adâncimile sufletești au rămas aceleași, că visurile sunt la fel de înalte și pure...
De multe ori stau și mă întreb: „Quo vadis?” Încotro ne îndreptăm ca nație, ca specie?
Adolescenții de astăzi au preocupări diferite, își descoperă arii de interes în sport, tehnologie, lectură, muzică. Preocupările lor variază de la individ la individ, în funcție de hobby-uri și pasiuni. Ei pot fi angrenați în diverse proiecte adecvate vârstei și interesului lor. Un astfel de proiect a fost și Urban Up!, care s-a desfășurat în perioada aprilie - decembrie 2017 de către Asociația De-a Arhitectura, în 7 orașe din țară, la care au participat 1025 de liceeni în cadrul a 54 de ateliere gratuite.
Scopul acestui proiect a fost ca participanții să înțeleagă legătura strânsă dintre spațiile construite și calitatea vieții, să le dezvolte deschiderea către o dezvoltare urbană „smart”.
Cu acest articol am acceptat provocarea de a susține Urban Up!, un proiect inițiat de Asociația De-a Arhitectura, care le oferă elevilor de liceu o bună oportunitate de a-și cunoaște orașul. Proiectul a fost derulat în anul 2017 în cadrul programului „Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Totodată, pot fi organizate ateliere și în 2018, fie în licee, în săptămâna Școala Altfel, fie ca activități ale Clubului De-A Arhitectura. Detalii găsiți pe http://www.de-a-arhitectura.ro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu