O privesc din poartă cu inima făcută țăndări, cum stă tăcută, neajutorată și mi se umplu ochii de lacrimi. Și ea suferă până la epuizare, și ea este sleită de puteri, și ea vrea să doarmă și să uite.
Doamne, cum era casa aceasta acum 20 de ani! Fremăta, era plină de viață. Din ea se auzeau strigăte, râsete zglobii de copii, câteodată și voci ridicate, dar casa acesta trăia, respira, pulsa viață!
Acum a amuțit. Nu se mai aude decât șuierul vântului de toamnă care îi biciuie fără milă zidurile. E tristă așa cum nu a fost niciodată. Pentru că este o casă părăsită. Cei bătrâni s-au prăpădit, cei tineri au plecat și ei spre casele lor, cei mici au crescut și au părăsit cuibul părintesc.
Nu cred că există durere mai mare, tristețe mai covârșitoare, sentiment mai acut al zădărniciei decât privind o casă părăsită....
Mama, ultimul suflet care o mai făcea să pâlpâie s-a stins acum o lună și a lăsat-o singură.
Casa mea părintească. Mă doare să o văd așa singură, plină de regrete, sfârșită, mută de durere...
Toate încercările prin care am trecut în ultima jumătate de an, divorțul, moartea mamei, toate telefoanele și scrisorile de la banca unde sunt datoare, m-au făcut să iau o hotărâre grea: aceea de a o vinde. Poate așa voi scăpa de toate aceste amintiri care mă chinuie.
Pentru asta am nevoie însă de o mulțime de acte cum ar fi cadastrul, certificatul fiscal, dar și de un certificat energetic al construcției. Pentru că în lipsa unui certificat de performanță energetică a clădirii, actul de vânzare al imobilului este supus nulității relative și poate fi atacat în instanță.
Astăzi am luat legătura cu un auditor energetic atestat care vine să efectueze anumite măsurători de specialitate ale casei și pentru diverse observații. Având în vedere dificultățile financiare prin care trec, m-a asigurat că va fi un certificat energetic ieftin.
Nu am putere să trec dincolo de ușile zăvorâte pentru că știu că zidurile reci mă vor mustra, mă vor condamna.
Îmi mușc buzele până la sânge, îmi înăbuș hohotul de plâns și cu sfială îi trec pragul. Înăuntru e rece și neprimitor. Închid ochii și văd focul arzând în sobă, pe mama și tata trebăluind veseli prin casă și pe mine, o mogâldeață mică, jucându-mă în pat.
Nu pot s-o fac! Nu pot s-o vând! Strigătul acesta îmi răsună în urechi și parcă mi-a limpezit mintea! Nu pot să vând casa mea părintească! Nu se vinde pragul părintesc... așa a spus poetul.
Voi vedea cum rezolv problema cu datoria bancară. Doar mai am atâtea bunuri care pot fi valorificate, oare de ce nu m-am gândit la asta înainte?
Iar căsuța mea părintească va fi renovată punând în aplicare recomandările stabilite prin certificatul energetic, sporindu-i eficiența energetică și transformând-o astfel într-un cămin cald și primitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu